De ce nu vrei să înţelegi
Că sufletele noastre plâng?
Sunt singurul ce îl renegi.
Şi uite-aşa mă paşte-un gând:
Nu ştiu cum să-ţi mai demonstrez
Că tu şi eu doar una suntem.
Nu ştiu. Şi-ncerc să recreez
Tabloul cu-n sărut pe frunte.
Mă văd lipsit de orice noimă.
Mă simt stingându-mă pe loc.
Nimicul are orice formă
Când palma ta e în alt loc
Decât în palma mea ce-ţi spune
Cum mintea cade în genune
Când sufletul ţi se înalţă.
Mă înţelegi? Eşti nătăfleaţă!
Chiar ai uitat de tot si toate
Şi ai uitat şi acea noapte
Când calm, cu multă nebunie
Priveam cum dormi cu gingăşie?
Iar tu din vise mă priveşti.
Eu fac drumuri de Bucureşti
Doar pentru-a te avea aproape.
Nu vei uita această noapte!
Coboară-n jos pe scări abrupte
Şi urcă treptele mărunte!
Uită durerea ce te-apasă.
Şi vei afla ce-nseamnă-acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu