Dacă îți poți păstra gândirea clară
Când toți din jurul tău și-o pierd
Dacă încrederea e o comoară
Ce-o prețuiești ca pe-un întreg,
De te confrunți cu o minciună
Dar nu vrei nicidecum să minți,
Și de intenția ți-e bună,
Și n-o să uiți deloc ce simți,
Dacă vei chibzui cu modestie
Și vei grăi vorbe curate,
Te vei feri de frenezie,
De vei uni pe dezbinate,
De vei putea să-ți faci din visuri
O cale simpla de urmat
De te vei cufunda-n abisuri
Și te vei înălța curat
De vei putea să iți asculți dreptatea
Întoarsă și sucită de ceilalți
Și să pui preț pe libertatea
Ce ți-a fost dată de părinți
De vei putea privii la ce-ai "născut"
Cum se îndoaie și se strică
Căci lut suntem. Totul e lut.
Și doar iubirea ne ridică,
De vei păși cu regi sau cerșetori
Nici prea-ncrezut, nici umilit
Și de vei ști că doar în oameni zac comori
Și gândul tău nu va fi cel pripit,
Și dacă blând vei păstori un miel,
Până ce va rămâne fără zile,
Al tău va fi Pământul și tot ce zace-n el
Mai mult de-atât, vei fi un Om, copile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu