De-abia-i venit și cerul strigă după ploaie.
Dar vrea furtuna. Și a iubirii sfântă văpaie.
Și am privit de-atâtea ori în zare.
Din orizont înspre cărare.
Dar tu abia-i venit ca drumu-mi să-l încurci.
Căci drept mi-a fost iar timpul relativ,
molatec, blând și succesiv, răspunsu-mi-a
la întrebare. Vei mai pleca.
Când o vei face oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu