De Domnul meu îmi va permite
Să mă rezum doar la cuvinte
Privitor la ce aş face
Dacă aş fi Dumnezeu,
Primul am să mă bag eu,
Fraţii mei întru idei,
Să exprim în vers prea sincer
Ce-ar fi lumea după mine
Dacă Domnul îmi cuvine.
Pentru-a savura momentul
Voi începe cu patentul
Ce stirpeşte orice rău,
Tot ce nu e Dumnezeu.
Curăţând astfel terenul
Voi sădi în el refrenul:
Pace, visuri, voie bună.
Azi un soare, mâine lună.
Dragostea mult prea curată.
Viaţă prea îndestulată.
Suflet mult prea împăcat.
Cuget pur, neîntinat.
Revenind la-a doua strofă,
Proptind arborele-n rocă,
Voi turna şi apa vieţii
În amurgul dimineţii.
Trupu-i vajnic, mult prea drept,
Creşte nu chiar foarte-ncet,
Iar din el răsar alţi arbori,
Cu-alte multe mii de scorburi.
Şi în scorburi cuiburi multe,
Eu si Domnul să le-ajute.
Şi să pun ca şi coroană:
Pace, visuri, voie bună.
Mâine-un soate, azi o lună.
Dragostea mult prea curată.
Viaţă prea îndestulată.
Suflet mult prea împăcat.
Cuget pur, neîntinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu