Lupul

După o zi ca toate cele

Îmi iau culcuşul în primire,

Iar eu şi cu ielele mele

Vom face-un pas spre nemurire.

Închid lumina, îmi deschid corpul.

Încep a traversa o punte.

Din partea dreaptă-apare lupul

Cu ochi lipsiţi de griji mărunte.

„ Ce-ai mai adus şi azi, stăpâne ?

Durere, lacrimi, zâmbet rece ?

Vor dispărea iar în genune.

Şi astăzi eu te voi petrece

Până la locul de plecare

Unde şi soarele e rece,

Şi soarele lumină n-are,

Şi Dumnezeu învaţă-alţi zece

Despre iubire şi-nchinare”

„ Ce-ţi pasă ţie, spune sincer,

Tu cel ce nu cunoşti pe frică,

Dacă eu sunt sau nu sunt liber?

În lumea ta-s o gâză mică.”

Drumul rămas este tăcut,

Şi-n liniştea ca de aramă

Problemele au dispărut.

Soluţiile-s mai de cu seamă.

Iată-ne-ajunşi. “Odihnă bună!”

“Îţi mulţumesc pentru-ajutor.”

“Un fleac. Hai repede că sună!”

Şi am plecat rapid în zbor.

---

Poezii Romanesti