Prin colb şi sânge îmi port paşii
Şerpii şi leii-mi sunt tovarăşi.
Dar spiritul preferă laşii
De ce o face iar şi iarăşi?
Pe drum învăţători se-arată.
Cu orice treaptă ştiu a şti.
Iar la final văd o erată.
Eu nu am învatat a fi.
Apoi eu trec în nefiinţă,
Şi Dumnezeu mi-apare-n cale
„Doamne, o singura dorinţă!
Trimite-mă te rog! Pe mare”
„De ce vrei tu, mă-ntrebă Domnul,
A zăbovi pe-un drum închis,
Când doar aici găsive-i somnul
Cel mai duios, în paradis.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu