Cu timpul sunt certat de veacuri
Dar el propune împăcarea:
“Nu are sens ca pentru fleacuri
Să satisfacem supărarea”
“Tu îmi dai tot, pentru ca după
Să iei-napoi tot ce mi-ai dat
De ce după atâta muncă
De toţi şi toate sunt uitat?”
Dar timpul vorbe vagi rosteşte
Ce nu sunt pe-nţelesul meu:
“Culege-o floare şi-o priveşte
şi tu şi ea veţi fi mereu.
Căci înaintea mea ai fost,
Şi după tine m-am născut.
Sunt o idee fără rost.
De tine am fost conceput.”
Îi întind mâna amical
Şi fiecare-şi vede treaba.
Cât mi se pare de banal:
Am fost certaţi aşa, degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu