În deşănţate aste vremuri
Nemuritor permit a-mi spune.
Nu am nevoie de-o minune,
Ci doar în braţe tu să tremuri.
Prin deşănţate aste vremuri
Păşesc agale spre suspin.
Nu-i chin mai mare. Nu e chin.
Tu-n ale mele braţe tremuri.
'N-al ceasului amurg încolo
Mă-ndepărtez de fericire.
Revin din nou spre nemurire
Să nu-mi mai fie cu orbire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu