joi, 9 februarie 2012

Gravă treabă


E prea multă otravă
Şi din cer va curge lavă
Cînd demonii asasinează
Şi doar Dumnezeu Mi-e pază
Numai El din cer veghează 
Şi Mă strigă:"Hai! Parchează!
NU mai e nici o speranţă
Pentru Cel lipsit de Viaţă
MIhai şi cu mine-n faţă
Vom compune noua artă
Stelele atunci s+or stinge
După norii de noroi
Şi vom fi chiar numai noi
Şi cu Fiul meu în faţă"
Eu de mult mi+am căutat
Dumnezeul meu uitat
Pe El Gigi l+a chemat
Respirînd ceva uşor
Trag perdeaua
Pot fi gol
Fără de costum sau mască
Fără de vreo stare flască
Mă aşez clar în genunchi
Şi+mi îndrept truditul trunchi
Însă Tata mă apasă
Şi îmi spune să răsuflu
Uşurat îi spun că fac
Acest exercitiu plat
Doar ca sa pot respira
"Rade tot din Alma ta
NU mai ierta chiar nimic
Nimanui. Nici chiar un pic
Nu e musai sa lovesti
Adversari sa nu-i privesti
Doar ignora-i pe mutanti"
Dupa astfel de advice
Dau log off l-al meu device

Poezii Romanesti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu