În umbra Ta trăiesc o viață de haiduc.
Să fur, să știu să lupt
E ce m-ai învățat.
Nu Te-am apreciat
Cât timpul mi-a permis.
Prin vis
Primesc secrete
Cu falduri desuete.
Eșuat și dezolat
Mă-ndrept spre o minune.
Nu are sâni sau umbre.
E numai fanta clară.
Lumina temerară.
Și Domnul mă așteaptă
Să intru-acum pe poartă.
Voi învăța vreodată
A nu cerși iubire?
În prag de amintire
Te văd râzând de noi.
Oblici, răciți și goi.
Dispari pe alte plaiuri.
Adevărate raiuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu