marți, 23 noiembrie 2010

Dumnezeu e masculin la el acasă

Privesc spre chipul tău de lut.
Din coasta mea El te-a făcut.
Îmi zici că plouă. Ba că-i soare.
M-am săturat de-a ta ardoare.

Ești mult prea faină pentru mine.
Și cred și eu că se cuvine
Să-nchin o odă vieții tale.
Gheață și foc. Apă și soare.

Mă detașez de subiect
Și mult prea drept eu mă îndrept
Spre steaua mea de la apus.
Stai jos să vezi.
Să vezi ce-i sus.

Mă plictisești de ceva ani
Femei, alcool, droguri și bani.
Nu meriți ce-am de oferit.
Chiar Domnul spune că-s iubit

De El și Ei.
De Dumnezei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu