Zece intamplari ciudate. Doua farduri colorate, mate, infrigurate si insetate. Trei istorii fara glorii, sfinte, apa si mormite, stele tinte far’ cuvinte, patru ape inecate, mate plate, fara fara de pacate, cautate, inca-o data, fara de pacate. Un cuvant ceva mai sfant. Un singur om pe-acest pamant. Te iubeste, te priveste, te adora si-ti vorbeste, te asculta si te simte, char si fara de cuvinte, te apleaca sa te-ajute, printe mari hiene cutre. 5 opinci, de fotbal mingi, linge blide, ling, ling, lingi, 6 coase cu o gluga, sase scari in mare fuga, un pian, o solo-ruga, 7 crai de la apus, sus prea sus aproape sus, soare stele si cu ele lupt de cand ma stiu si nu mai stiu ce cred ce vad si ce gandesc. Trandafirul-l ofilesc pe drumul meu spre steaua mea. 8 pasi de as mai putea sa umblu descult pe drumul lui Sisif as ajunge pe nisip. 9 ordine si lacrimi. Si speranta veselie. Ar mai fi o hardughie de cuvinte prea cu minte. Zece luni din cele doispe. Ma-ntepat o viespe-crestet. Zece luni zambesc tiptil. Te iubesc! E prea subtil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu