marți, 12 octombrie 2010

Calea spre pace

Nu exista cale spre pace. Pacea e calea. Si atunci cum sa o atingi? Cum sa o simti? Pacea e o stare de fapt sau o stare de spirit? Eu cred ca e o stare de drept. De drept divin. Ne-a fost promisa dar depinde doar de fiecare dintre noi sa o atingem. Alegerile ne definesc existenta, si consistenta existentei, samanta vie plantata in abstractul univers. Calea spre pace e una singura. Inlaturarea fricii si deschiderea catre iubire si iertare. In primul rand fata de sine si in acelasi rand fata de alter-sinele-ul tau (reprezentat de celelalte entitati vii de pe Terra). Este al treilea razboi mondial. Lupta sfintei treimi. Suflet, minte si corp. Acest triunghi echilateral format din cele trei varfuri de lance. In momentul in care un pilon cedeaza, se clatina si existenta noastra spirituala. Trebuie sa fim atenti la tot ceea ce ne inconjoara. De la apa, la fiecare aliment ce il asimilam. De la cel mai apropiat prieten la cel mai aprig dusman (care este de fapt tot propria persoana, sau diavolul din noi, cum vreti sa-l numiti). Calea spre pace e plina de fericire, soare, flori si apa verde. De arbori si de persoane illuminate prin iubire si prin sfintenia suferintelor lor. Hai sa facem pace unii cu altii!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu