Din nou trăiesc aceleaşi clipe
De aşteptare şi speranţă.
Din nou visez aceleaşi vise.
Dar nu am nici o siguranţă.
Din nou încerc să îmi iau zborul
Spre culmi ce-acum îmi par abrupte.
Dar nu mă însoţeşte şoimul.
El are aripile frânte.
Nu pot să zbor, însă mă caţăr.
Trudind cu fiecare treaptă.
De bolovani nu mă mai apăr.
Trupul meu tace şi mai rabdă.
Vârful îmi pare mai departe
Cu fiecare pas în plus.
Citesc mereu aceeaşi carte.
Sunt cam prea jos să fiu mai sus.
Speranţa curge precum timpul.
Mereu zâmbind clipelor calde.
Din spate mă împinge mitul.
E noapte-noapte. Noapte-noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu