Îmi beau cafeaua-n ceas de seară.
La stânga-mi paşi, la dreapta şoapte.
Privesc cum îngerii coboară
Şi mi te-aduc în astă noapte.
O eră pare c-a trecut
De când vegheam neobosiţi
Unul la flama celuilalt.
Mulţi ani îns-am fost adormiţi.
Dar Dumnezeu ne-a dat răbdare.
Ş-acum destinul ne uneşte.
Avem pereche pe cărare.
Şi Domnul azi ne aminteşte
Că ne iubim de când e El.
Că suntem suflete intr-unul.
De astăzi noi vom fi ca El,
Iar eu nu voi mai fi nebunul.
Sufletul e la singular,
Căci făr’ de tine eu nu sunt.
În doi vom trece-orice hotar.
Şi eu sunt tu. Iar tu eu sunt.
Nu mă mai pot împotrivi
Destinului ce l-am ales.
Eu fără tine nu pot fi.
Şi nu e greu de înţeles
De ce îngerii azi coboară
Şi ne-nvelesc cu-ale lor aripi.
De astăzi, din această seară,
Eu te iubesc, tu mă iubeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu