Plimbându-mă spre asfinţit
M-aşez la umbra unui nuc
“Mai stau un pic, eu am gândit.
E bine!” “Dar eşti singur cuc”
Mă uit mirat înspre-acea creangă
De unde şoimul nesimţit
Îmi pare-a face-o glumă proastă.
El se-apucă iar de grăit:
“ Şi ce-ai făcut tu azi, nepoate ?
Pe unde-ai mai techerghelit ?”
“ Am inscălit două-trei acte,
Am fost pe deal şi-am mai citit”
“Bun, bun. Să trecem cu vederea.
Ce ai făcut mai important?”
“Păi tocmai mi-am sporti averea,
Căci scrisul este tot ce am”
“Eu cred că am glumit de-ajuns.
Eşti singur şi o vezi prea bine.
În drumul tău nu ai ajuns
A te aduce şi pe tine.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu