Străinul meu cânta
Un vis al altcuiva.
Cu vieţile-unor stoici
Şi ochii melancolici.
Aleea arsă de durere
În cald amurg ea piere,
Înecând uitate regrete
În fum de ţigarete.
Copilul se plimba.
Trecând prin faţa sa,
Un zâmbet îi închin.
Nisip pe jos. E fin.
Apoi plângând copilul
Vărsă-n nisip tot vinul.
Faţa-i acum lucea.
Străinul meu cânta.
Dar nimeni nu ştia
Nimeni nu-şi amintea
De ce plângea copilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu