Neoluceafărul

Privesc eu falnicele bolţi.

În umbra porţii ea aşteaptă.

Iar la fereastra mai cu colţi,

Nici Belzebut acum nu iartă.

Privesc eu falnicele bolţi 

Şi îmi inspiră spirit. Aer. 

Căci eu şi ale mele sorţi

Nu m-au născut degeaba fraier.

Privesc la ea; ea în lumină.

Şi gingaşă ca o petală.

Din start pădurea e senină.

Se pune de o răcoreală.

Privesc cum trupul ei ucide 

Toţi şerpii ce mi-au stat în cale.

Iar faţa ei mult mai lucidă

Pornea spre mine iar la vale.

Privesc din drum cum ea coboară.

E cea mai mândră. Toate cele.

Am prins-o deci de subsuoară

Şi am purtat-o printre stele.

Privesc cum paşii ei dansează

Pe jungla de asfalt încinsă.

Iar vorbele acum rimează,

Căci pana mi-e de ani aprinsă.

Privesc cum vine salutând

Pe orişicine-i iese-n cale

Eu stau, aştept şi transpirând

Abia aştept s-o luăm la vale.

Privesc spre ea. Mă minunez.

Cum poate fi cea mai frumoasă?

De nu m-omor o sechestrez.

Şi nu ieşim deloc din casă.

Şi arză-o-ar şi tot oraşul 

Când eu privesc cum mă sărută

Da de-o sărut eu ca Nănaşul 

Până şi ea rămâne mută. 

=====================

Privesc şi văd cu ochii minţii

Ce voi, Poporul nu vedeţi

Şi coborâ-o-ar toţi trei sfinţii

Să tuni. Să fulgeri. Să ingheţi.

Căci primul mi l-aţi răstignit.

Al doilea naştere n-a luat.

Si sunt asa de grav pornit

Să iau 'napoi tot ce v-am dat.

Căci proşti e mulţi.

Şi mulţi e proşti.

Da fost şi culţi

Între netoţi.

Si neamul meu cel Românesc

E cel mai bun din veşnicie

Şi nu vorbesc cu ironie

Căci România-i Românie

Dar nu e Rege cel ce-abdică

Cum orişicând fruntea i-o cere.

N-ai cum să fi decât muiere

Să îţi pleci capul! Hai! Ridică!

Şi ridicatu-m-am destul.

Cu voia Domnului sunt bine. 

De mai cu toţii sunt sătul.

De câte ori n-am fost de mine.

Căci una suntem, toţi nebuni

Dumnezeu si Dumnezei

Dumnezeiţe si evrei

Şi africani şi-alte minuni.

Şi voi uni pe dezbinate.

Pe dezbinaţi eu voi uni.

Şi pe-ale mele sfinte moaşte!

Nici eu, nici tu nu vom muri!

===================

Privesc cum mândra stă şi vine.

Răbdarea mea nu mă mai ţine.

Şi fac un pas. Micuţ, dar bine. 

O rimă. Două. Patru rime. 

Acum îmi dă cu bună ziua.

O fi ea roşie de Soare?

"Bună ţi-e ţie inima!

Cum îţi fu drumul pe cărare?"

"Da binişor. Tu ce mai faci?"

"Ia uite, eu culeg o mentă."

"Si tu zici că mai sunt ortaci?"

"Tu dintre toate eşti dementă!"

"Eu îţi spusei prieten drag

Că mineritul nu muri.

Românul, veşnicul iobag

Acum  poate reinvesti."

"Dar ce mă fac cu ai mei lei?"

"Pai controlează-i pe evrei."

"Şi cum să rag în faţa Londrei?"

"Fii calm. Nu te mai lua de ei."

"Cum nu m-oi lua, femeie lentă?

Să ştii că eşti cea mai dementă

Vreau capul şerpilor servanţi

Să nu mai aivă nici nu sfânt."

"În fine, treaba ta, cum ştii

Tu delirezi halucinaţii"

"Tu crezi că-i numa-n capul meu?

Eu sunt doar bunul Dumnezeu"

"Astea-s deja filosofii.

Te rog ai grijă de copii!"

Privesc spre vale. Mă aşteaptă

Almaradan si Kalmilidii.

......

Ajung acasă terminat

Tot ce s-a tocmai înserat. 

Cuvinte Shahiste