Răzbunarea lui Adam

Și tu, femeie lașă, ce m-ai făcut să-mi pierd credința

Și raiul, și voința,

Un înger voi trimite, un călător în timp.

Căci eu acum mă plimb l-al soarelui apus.

Căci jos fiind, voi fi mai sus, prin îngerul ce Tatăl meu l-a uns.

Iar neamul fără falus va tremura șuvoaie de apă feminină.

De tunete, de ploaie.

Te-am ascultat odată. Și devenit-am muritor.

Pe veci l-al meu popor tu vei rămâne-ndatorată.

Al meu popor sunt frații, bărbați pentru război ce vor pacea-

napoi.

Și Dumnezeu din ceruri, când va răcni odată, 

tu-l vei călca pe șarpe.

Și pacea se arată. 

Cuvinte Shahiste