Gandesc acum
spre porti trecute
Si imi
descopar vanitatea
Gandesc ca am
uitat simtirea
Inspirand
numai iubirea
Privesc acum
spre orizont
A mea corabie
dispare
Ei ii
lipseste viziunea
De a vedea ca
o iubesc tare
Fara ca ea sa
imi cunoasca
Povestea mea,
e greu sa creada
In mine si in
karma mea
Si mi-as dori
acum sa-mi ceara
Sa stau in
preajma ei putin
Iubirea ei
stiu! Va sa moara.
In schimb ea
cu tacere-mi spune
Ca nu simte
nici o minune
“Si te-ai
dus dulce minune
Si-a murit
iubirea noastra
Floare-albastra-Floare-albastra
Totusi este
trist in lume”
Poezii Romanesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu