Ea

Nu a avut nici o speranță

Când luna calm supraveghea.

Și înfierată cu o ștanță

Privea. Uita și suferea.

Ea n-a știut ce-nseamnă pacea

Când Dumnezeul ei greșea.

Dansând tango și ceva cha cha,

Ea nu vedea cine-o privea.

Stăteam în colț cu ochi de lup

Văzând cum plânge și se-nchină.

Zâmbeam. Și tot vroiam să lupt,

S-o fac să uite orice vină.

Dar iarăși ea cu ea vorbea

Cerșind iubire fără rost.

Luceafărul cel blând veghea.

S-o fac să uite tot ce-a fost.

Și am văzut-o mai recent.

O viață pare c-a trecut.

Eu nu mai am nici un regret.

Iar chipu-i este unul sfânt.

Poezii Romanesti