Privesc prin ochii tai de ceara
Revin si spun a doua oara.
Prin ochii tai de ceara.
Aud cum sufletul iti plange.
Iar lacrima iti e de sange.
Imi recunosc eroarea sincer.
Si stiu unde gresesc. Tot sincer
Iti spun te rog sa ierti.
Pe cei mai drepti dintre nedrepti.
Nu ai avut nici o speranta
In noaptea cea cu luna-ascunsa
Dar vorba mea acum e unsa
Cu dragoste mult prea docila
Cu bunatatea cea facila.
Dincolo de cimitir
Am plantat de mult un fir
De trandafir de Baia Mare.
Eu si cu mine am pus sare
Pe rana mea cea prea deschisa.
Din inertie merg pe carare
Caci sufletul imi este gol.
Disperarea ma ataca.
O tin din scurt s-o fac sa taca.
Te rog a invia divin.
Nu mai e loc de-atata chin.
Te rog citeste ochii mei
Ce-s incarcati cu anii grei
Ai suferintei cea tacita.
Nu vei mai fi asa racita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu