miercuri, 15 septembrie 2010

Teatrul viselor

Bem un cavei. Aici pe Broadway.
E doua fix. Aproape trei.
Pe masa-o foaie si un pix.
Ma uit la ceas ca Asterix.

Te vad un pic mai clar acum.
In jurul meu a ramas scrum.
Din tasca scot penita stearsa
De lacrimi din gradina-aleasa.

Iti scriu un vers si il transcriu.
Pe masa-apare-un fustangiu.
Eu nu sunt el sa iti explice.
Eu doar vreau sa iti fiu complice.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu