M-ai învățat să cred ce spun.
Atunci când vorba mi-o rostesc.
Și nu oricui, și nu oricum.
Orice, oricui să povestesc.
M-ai învățat să am onoare.
Și ce înseamnă a promite.
Și orișicât aș fi de mare,
Să fiu un okm nu voi omite.
Deși vorbim adesea-n pilde,
Și amândoi jucăm doar roluri,
Vine o zi, adu-ți aminte!
Când oricum pacea va veni.
Eram un ceas pierdut în timp.
Eram nălucă printre vii.
Dar tot ce-a fost acest răstimp,
M-a readus printre copii.
Copil sunt eu, copil și tu
Al unuia ș-același Tată.
Muncesc și eu. Muncești și tu.
Și ne-om întoarce iar la vatră.
Un mulțumesc e potrivit
Ca să-mi exprim recunoștința.
Și uite-așa, încet, încet,
Încep a-mi contura voința.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu